Cum să aleg forma potrivită de magneziu?

Alegerea unui supliment care conține magneziu reprezintă o sarcină complexă, având în vedere diversitatea formelor farmaceutice și a sărurilor disponibile pe piață. Printre opțiunile existente se numără comprimate efervescente, capsule, pulberi, precum și diferite săruri de magneziu, cum ar fi oxid, clorură, citrat, lactat, orotat, bisglicinat, taurat și treonat. Aceste variante prezintă diferențe semnificative în ceea ce privește biodisponibilitatea (proporția substanței active care este absorbită în circulația sistemică și poate fi utilizată de organism), eficacitatea, potențialele reacții adverse și mecanismele de acțiune la nivelul diverselor organe și sisteme.

În primul rând, este esențial să se menționeze că sărurile anorganice de magneziu (precum clorura, sulfatul și, în special, oxidul) prezintă o biodisponibilitate inferioară în comparație cu sărurile organice (de exemplu, citratul, lactatul, aspartatul, orotatul, glicinatul, tauratul și treonatul)(1–3). Această diferență este determinată de o absorbție redusă la nivel intestinal, ceea ce conduce atât la o cantitate mai mică de magneziu disponibilă pentru utilizarea sistemică, cât și la o eliminare crescută a magneziului prin materiile fecale. În consecință, sărurile anorganice exercită un efect mai pronunțat la nivel intestinal, având un mecanism de acțiune laxativ datorat osmolarității crescute.

Faptul că sărurile organice de magneziu sunt asociate cu reacții intestinale reduse și o absorbție superioară reprezintă un argument în favoarea utilizării acestora de către persoanele care nu necesită acțiunea laxativă a magneziului. Totuși, și între sărurile organice există variații în ceea ce privește mecanismele de acțiune, complexe diferite având efecte suplimentare datorate compusului organic cu care magneziul este complexat. Spre exemplu, taurina din magneziul taurat contribuie la efectele cardioprotectoare ale magneziului (4) și favorizează o concentrație crescută a acestuia la nivel cerebral (1). O altă moleculă care prezintă rezultate promițătoare în domeniul îmbunătățirii funcției cognitive este treonatul de magneziu. Similar tauratului de magneziu, aceasta facilitează menținerea unei concentrații optime de magneziu la nivelul sistemului nervos central. Conform unor studii preliminare, treonatul de magneziu ar putea contribui la îmbunătățirea calității somnului și la reducerea simptomelor asociate deficitului de atenție(5). Cu toate acestea, sunt necesare recenzii sistematice și meta-analize suplimentare pentru a evalua în mod concludent eficacitatea acestei molecule.

În același context, glicinatul (sau bisglicinatul) de magneziu exercită în organism efectul benefic al ionului de magneziu, efectul benefic fiind suplimentat de acțiunea terapeutică a celor două molecule de glicină cu care acesta e complexat. Glicina este un aminoacid care, pe lângă faptul că îmbunătățește biodisponibilitatea magneziului și facilitează o concentrație crescută a acestuia la nivelul sistemului nervos central, contribuie la relaxarea musculară prin rolul său de neurotransmițător inhibitor major în măduva spinării(6). De asemenea, glicina susține echilibrul între mecanismele excitatorii și inhibitorii din sistemul nervos central și modulează activitatea receptorilor NMDA (7). Aceste efecte sunt esențiale pentru optimizarea proceselor cognitive, precum învățarea și memoria, și pentru ameliorarea stărilor de anxietate și a fenomenelor de supraîncărcare senzorială.

Potențând efectele benefice ale ionului de magneziu asupra calității somnului, glicina contribuie la optimizarea acestuia prin reducerea temperaturii bazale a corpului(8). Există o corelație semnificativă între somn și temperatura bazală, care scade progresiv la inițierea somnului și continuă să scadă pe durata acestuia, revenind treptat la valori mai crescute până în momentul trezirii.

Astfel, prin corelarea efectelor inhibitorii și modulatoare asupra sistemului nervos central, a relaxării musculare și a termoreglării susținute de magneziu și glicină, suplimentarea cu produse care combină aceste două componente poate optimiza funcționarea diverselor procese fiziologice din organism. Aceste procese beneficiază de sinergia acțiunii magneziului la nivelul diferitelor organe și a glicinei la nivelul sistemului nervos central.

1.          Pardo MR, Garicano Vilar E, San Mauro Martín I, Camina Martín MA. Bioavailability of magnesium food supplements: A systematic review. Nutrition. 2021;89.

2.          Ates M, Kizildag S, Yuksel O, Hosgorler F, Yuce Z, Guvendi G, et al. Dose-Dependent Absorption Profile of Different Magnesium Compounds. Biol Trace Elem Res. 2019;192(2):244–51.

3.          Spasov AA, Petrov VI, Iezhitsa LN, Kravchenko MS, Kharitonova M V., Ozerov AA. Comparative study of magnesium salts bioavailability in rats fed a magnesium-deficient diet. Vestn Ross Akad Meditsinskikh Nauk. 2010;(2):29–37.

4.          Santulli G, Kansakar U, Varzideh F, Mone P, Jankauskas SS, Lombardi A. Functional Role of Taurine in Aging and Cardiovascular Health: An Updated Overview. Nutrients. 2023;15(19).

5.          Surman C, Vaudreuil C, Boland H, Rhodewalt L, DiSalvo M, Biederman J. L-Threonic Acid Magnesium Salt Supplementation in ADHD: An Open-Label Pilot Study. J Diet Suppl. 2021;18(2):119–31.

6.          Salceda R. Glycine neurotransmission: Its role in development. Front Neurosci. 2022;16.

7.          Zhang T, Liu C, Zhong N, Wang Y, Huang Y, Zhang X. Advances in the Treatment of Cognitive Impairment in Schizophrenia: Targeting NMDA Receptor Pathways. Int J Mol Sci. 2024;25(19).

8.          Bannai M, Kawai N. New therapeutic strategy for amino acid medicine: Glycine improves the quality of sleep. J Pharmacol Sci. 2012;118(2):145–8.